Cum pot fenta restanţierii penalităţile la întreţinere

datorii

Dacă asociaţia de proprietari nu vrea să-i penalizeze pe datornici, s-ar putea merge la înţelegere cu restanţierii, legea nu-i interzice asta, însă va trebui să-şi asume riscul intrării într-o fundătură, din cauză că, la rândul său, asociaţia va fi penalizată de furnizorii de servicii neplătiţi.

Or, cu… sabia furnizorilor deasupra capului, asociaţiile nu-şi permit să facă asemenea cadouri datornicilor, în plus, ar fi incorect faţă de cei care fac sacrificii să-şi achite obligaţiile dacă penalităţile nu ar fi plătite numai de cei responsabili. După cum ne-a explicat ing. Nicolae Stan, vicepreşedinte al Uniunii Asociaţiilor de Proprietari din Constanţa, legislaţia (respectiv Legea nr. 230 din 2007 şi HG 1588 din 2007 privind funcţionarea asociaţiilor de proprietari prevede că asociaţiile pot hotărî un sistem propriu de penalităţi pentru orice sumă datorată de proprietari din listele de plată, dar care să nu depăşească 0,2 la sută ca procent. Având în vedere valoarea facturilor la întreţinere la preţul actual al gigacaloriei, când este vorba de restanţe mai mari, se adună mulţi bani şi la capitolul penalităţi.

Portiţe de salvare!

“Degeaba ne plângem că nu mai facem faţă cu întreţinerea, nimeni nu ne aude! Nici măcar asociaţia n-are pic de înţelegere, ne bagă şi o droaie de penalităţi. Am avut unele probleme financiare, am adunat o restanţă de 7500 lei, acum mi-am revenit cât de cât, dar sunt şocat că mi se cere şi penalizare. Plus că sunt somat să achit totul în 20 de zile. Numai cei cu tupeu răzbesc, uită să plătească, iar asociaţia se face că plouă. Am doi vecini care s-au fofilat, iar după ce au trecut trei ani, li s-a şters datoria. E corect aşa ceva?” (Iasmina Leonard).

Că legiuitorul n-a dat frâu liber asociaţiilor de proprietari la stabilirea penalităţilor o dovedeşte şi faptul că suma acestora nu trebuie să depăşească valoarea restanţei, lucru care se poate întâmpla când datoria ajunge la circa 500 de zile (adică aproximativ un an şi jumătate). “Există datornici şi de trei-patru-cinci ani, din cauză că asociaţiile nu s-au îngrijit de recuperare, eventual prin judecătorie, dacă altfel nu s-a putut, şi se pot pierde aceste restanţe pentru că sunt prescriptibile la trei ani de zile, prescrierea fiind o portiţă de salvare. Numai dacă vrea omul poate să-şi achite datoria. Sunt multe situaţii de acest fel” – ne-a mai spus ing. N. Stan, care a ţinut să sublinieze că restanţierii ar putea scăpa de plata penalităţilor dacă asociaţia nu a emis o hotărâre în cadrul adunării generale în acest sens. Totul, din cauză că instanţa solicită o copie de pe hotărârea adunării generale prin care s-a stabilit procentul de penalizare, iar în lipsa acesteia, instanţa acordă numai suma datorată, fără penalităţi, deci asociaţia rămâne cu buza umflată.
Durata procesului nu afectează datoria

Există falsa percepţie că din cauza tărăgănării în instanţă a proceselor de recuperare a datoriilor, restanţierii ar putea beneficia de prescriere, dealtfel, o reală portiţă de salvare. Indiferent câţi ani va dura un proces (“Omul face apel, recurs, face de toate, că are dreptul!”), odată demarat, nu mai acţionează prescripţia, iar asociaţia îşi poate recupera banii după ce instanţa a dat o hotărâre definitivă.

Modul de plată

De obicei, penalităţile se plătesc la data când un proprietar îşi plăteşte restanţa sau o parte din restanţă. Cât priveşte sumele adunate de asociaţiile de proprietari din penalităţi, acestea vor face obiectul fondului de penalităţi şi se vor folosi pentru plata penalizărilor impuse de către terţi şi în niciun caz, de exemplu, pentru achitarea salariilor. Abia după 90 de zile de neplată a întreţinerii, asociaţia are dreptul să ceară în instanţă recuperarea sumei datorate de locatar, iar dacă a omis acest lucru, datoriile se prescriu în termen de trei ani de la data efectuării.

Autor: www.cugetliber.ro

 

postat în de către admin în Articole ziare
Highslide for Wordpress Plugin